DRÍȘCĂ, driște, s. f. Unealtă a zidarului cu care se netezește tencuiala, mortarul, betonul. – Din bg. drăžka. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DRÍȘCĂ s. (TEHN.) fățuitoare, (reg.) mala, netezitoare, (Transilv. și Ban.) șimitău. (~ pentru mortar.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

dríșcă (dríște), s. f. – Mistrie. Sb. drska, bg. drăzka „manivelă” (Candrea; Scriban). – Der. drișcui, vb. (a umple sau a netezi cu mistria). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

dríșcă s. f., g.-d. art. dríștei; pl. dríște (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DRÍȘCĂ ~te f. Unealtă de zidărie folosită pentru netezirea tencuielii sau a betonului; fățuitoare. /<bulg. drăžka (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard