DREGĂTORÍE, dregătorii, s. f. Demnitatea, funcția de dregător. [Var.: (înv. și reg.) diregătoríe s. f.] – Dregător + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
DREGĂTORÍE s. v. demnitate, poziție, rang, treaptă. (Sursa: Sinonime )
dregătoríe s. f., art. dregătoría, g.-d. art. dregătoríei; pl. dregătoríi, art. dregătoríile (Sursa: Ortografic )
DREGĂTORÍE ~i f. Funcție de dregă-tor; rang înalt. [Art. dregătoria; G.-D. dregătoriei; Sil. -ri-e] /dregător + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
| dregătorie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dregătorie | dregătoria |
| plural | dregătorii | dregătoriile |
| genitiv-dativ | singular | dregătorii | dregătoriei |
| plural | dregătorii | dregătoriilor |
| vocativ | singular | dregătorie, dregătorio |
| plural | dregătoriilor |
