DRAJONÁRE s.f. Drajonaj. [< drajona]. (Sursa: DN )
drajonáre s. f., g.-d. art. drajonării; pl. drajonări (Sursa: Ortografic )
DRAJONÁ vb. I. Intranz. (Bot.; despre plante) A produce drajoni. – Din fr. drageonner. (Sursa: DEX '98 )
DRAJONÁ vb. I. intr. (Bot.; despre plante) A produce drajoni. [< fr. drageonner]. (Sursa: DN )
DRAJONÁ vb. intr. (despre plante) a produce drajoni. (< fr. drageonner) (Sursa: MDN )
drajoná vb., ind. prez.3 sg. drajoneáză (Sursa: Ortografic )
| drajona verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) drajona | drajonare | drajonat | drajonând | singular | plural |
| — | — |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — |
| a III-a (el, ea) | drajonează | (să) drajoneze | drajona | drajonă | drajonase |
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — |
| a III-a (ei, ele) | drajonează | (să) drajoneze | drajonau | drajonară | drajonaseră |
| drajonare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | drajonare | drajonarea |
| plural | drajonări | drajonările |
| genitiv-dativ | singular | drajonări | drajonării |
| plural | drajonări | drajonărilor |
| vocativ | singular | drajonare, drajonareo |
| plural | drajonărilor |
