DRAGÓR, (1) dragori, s. m., (2) dragoare, s. n. 1. S. m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage (1). 2. S. n. Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelor marine. – Din fr. dragueur. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DRAGÓR s.m. Muncitor care conduce o dragă. [Cf. fr. dragueur]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DRAGÓR s.n. 1. Navă mică de luptă folosită la deminare. 2. Avion sau hidroavion special amenajat pentru dragarea minelor marine magnetice. [Pl. -oare. / cf. fr. dragueur]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DRAGÓR I. s. m. muncitor care conduce o dragă. II. s. n. navă militară cu pescaj redus sau (hidro)avion special pentru dragarea minelor marine magnetice. (< fr. dragueur) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

dragór (persoană) s. m., pl. dragóri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

dragór (navă) s. n., pl. dragoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DRAGÓR1 ~i m. Mecanic pe o dragă. /<fr. dragueur (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DRAGÓR2 ~oáre n. Navă maritimă înzestrată cu o dragă pentru deminarea căilor navigabile. /<fr. dragueur (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard