Dex.Ro Mobile
DRAGÁRE, dragări. s. f. Acțiunea de a draga; dragaj. – V. dragá. (Sursa: DEX '98 )

DRAGÁRE s.f. Acțiunea de a draga și rezultatul ei; dragaj. [< draga]. (Sursa: DN )

DRAGÁRE s. (MAR.) dragaj. (~ minelor marine.) (Sursa: Sinonime )

dragáre s. f., g.-d. art. dragării; pl. dragări (Sursa: Ortografic )

DRAGÁ, draghez. vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat. 2. A curăța de mine marine o cale navigabilă. – Din fr. draguer. (Sursa: DEX '98 )

A DRAGÁ ~ghéz tranz. 1) (fundul unei ape) A săpa cu draga. 2) (căi navigabile) A curăța de mine; a demina cu draga. /<fr. draguer (Sursa: NODEX )

DRAGÁ vb. I. tr. 1. A săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. A curăța de mine o cale navigabilă. [< fr. draguer, it. dragare]. (Sursa: DN )

DRAGÁ vb. tr. 1. a săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. a curăța de mine o cale navigabilă. (< fr. draguer) (Sursa: MDN )

dragá vb., ind. prez. 1 sg. draghéz, 3 sg. și pl. dragheáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
draga   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) draga dragare dragat dragând singular plural
draghea dragați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) draghez (să) draghez dragam dragai dragasem
a II-a (tu) draghezi (să) draghezi dragai dragași dragaseși
a III-a (el, ea) draghea (să) dragheze draga dragă dragase
plural I (noi) dragăm (să) dragăm dragam dragarăm dragaserăm, dragasem*
a II-a (voi) dragați (să) dragați dragați dragarăți dragaserăți, dragaseți*
a III-a (ei, ele) draghea (să) dragheze dragau draga dragaseră
* Formă nerecomandată

dragare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dragare dragarea
plural dragări dragările
genitiv-dativ singular dragări dragării
plural dragări dragărilor
vocativ singular dragare, dragareo
plural dragărilor