DRĂCÍE, drăcii, s. f. 1. Ștrengărie, poznă, năzbâtie; drăcovenie, drăcărie. 2. Faptă rea; blestemăție. ◊ Expr. Ei, drăcie! sau ei, drăcia dracului! exclamație de surpriză și de nemulțumire. 3. Minunăție, ciudățenie. 4. Vrăjitorie, farmec. – Drac + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
DRĂCÍE ~i f. 1) Faptă sau vorbă nedemnă, rea. 2) Faptă sau vorbă nesocotită, cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; năzbâtie; poznă; șotie; bazaconie; boroboață. 3) Lucru curios, ieșit din comun; ciudățenie; minunăție. [Art. drăcia; G.-D. drăciei; Sil. -ci-e] /drac + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
DRĂCÍE s. 1. v. ciudățenie. 2. v. poznă. (Sursa: Sinonime )
drăcíe s. f., art. drăcía, g.-d. art. drăcíei; pl. drăcíi, art. drăcíile (Sursa: Ortografic )
