Dex.Ro Mobile
DOTÁT, -Ă, dotați, -te, adj. Înzestrat cu calități (intelectuale sau artistice) deosebite. – V. dota. (Sursa: DEX '98 )

DOTÁT, -Ă adj. Înzestrat cu calități deosebite. [< dota]. (Sursa: DN )

DOTÁT, -Ă adj. înzestrat cu calități deosebite. (< dota) (Sursa: MDN )

DOTÁT adj. 1. v. competent. 2. v. talentat. (Sursa: Sinonime )

DOTÁ, dotéz, vb. I. Tranz. 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra. 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității. 3. A da dotă unei fete. 4. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. – Din fr. doter, lat. dotare. (Sursa: DEX '98 )

A DOTÁ ~éz tranz. 1) (întreprinderi, instituții, laboratoare) A asigura (cu ceva) pentru a funcționa normal; a înzestra. 2) (fete) A pune în posesia unei dote. 3) fig. A prevedea în mod firesc (cu anumite avantaje spirituale). /<fr. doter, lat. dotare (Sursa: NODEX )

DOTÁ vb. I. tr. 1. A prevedea (o instituție etc.) cu cele necesare. 2. (Fig.) A înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. A da dotă unei fete la căsătoria ei. [Cf. fr. doter, lat. dotare]. (Sursa: DN )

DOTÁ vb. tr. 1. a utila (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare desfășurării activității. 2. (fig.) a înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. a da dotă unei fete la căsătoria ei. (< fr. doter, lat. dotare) (Sursa: MDN )

DOTÁ vb. 1. a echipa, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) 2. a înzestra, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. v. înzestra. (Sursa: Sinonime )

dotá vb., ind. prez. 1 sg. dotéz, 3 sg. și pl. doteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
dota   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dota dotare dotat dotând singular plural
dotea dotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dotez (să) dotez dotam dotai dotasem
a II-a (tu) dotezi (să) dotezi dotai dotași dotaseși
a III-a (el, ea) dotea (să) doteze dota dotă dotase
plural I (noi) dotăm (să) dotăm dotam dotarăm dotaserăm, dotasem*
a II-a (voi) dotați (să) dotați dotați dotarăți dotaserăți, dotaseți*
a III-a (ei, ele) dotea (să) doteze dotau dota dotaseră
* Formă nerecomandată

dotat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dotat dotatul dota dotata
plural dotați dotații dotate dotatele
genitiv-dativ singular dotat dotatului dotate dotatei
plural dotați dotaților dotate dotatelor
vocativ singular
plural