DOTÁRE s. f. Acțiunea de a dota, dotație. – V. dota. (Sursa: DEX '98 )
DOTÁREs.f. Acțiunea de a dota și rezultatul ei; înzestrare; dotație. [< dota]. (Sursa: DN )
DOTÁRE s. 1. dotație, echipare, înzestrare, prevedere, utilare. (~ unei uzine cu cele necesare.)2. înzestrare. (~ unei fete de măritat.)3. înzestrare, (fig.) împodobire. (~ din naștere cu multe talente.) (Sursa: Sinonime )
dotáre s. f., g.-d. art. dotării (Sursa: Ortografic )
DOTÁ,dotéz, vb. I. Tranz. 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra. 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității. 3. A da dotă unei fete. 4. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. – Din fr. doter, lat. dotare. (Sursa: DEX '98 )
A DOTÁ ~éztranz. 1) (întreprinderi, instituții, laboratoare) A asigura (cu ceva) pentru a funcționa normal; a înzestra. 2) (fete) A pune în posesia unei dote. 3) fig. A prevedea în mod firesc (cu anumite avantaje spirituale). /<fr. doter, lat. dotare (Sursa: NODEX )
DOTÁvb. I. tr.1. A prevedea (o instituție etc.) cu cele necesare. 2. (Fig.) A înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. A da dotă unei fete la căsătoria ei. [Cf. fr. doter, lat. dotare]. (Sursa: DN )
DOTÁvb. tr. 1. a utila (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare desfășurării activității. 2. (fig.) a înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. a da dotă unei fete la căsătoria ei. (< fr. doter, lat. dotare) (Sursa: MDN )
DOTÁ vb. 1. a echipa, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.)2. a înzestra, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.)3. v. înzestra. (Sursa: Sinonime )
dotá vb., ind. prez. 1 sg. dotéz, 3 sg. și pl. doteáză (Sursa: Ortografic )
