DOTÁȚIE, dotații, s. f. Dotare. ♦ (Concr.) Mijloace materiale puse la dispoziția cuiva pe calea dotării. [Var.: (înv.) dotațiúne s. f.] – Din fr. dotation, lat. dotatio, -onis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DOTÁȚIE s.f. Dotare. ♦ Înzestrare, echipare a unei întreprinderi, a unei persoane cu cele necesare; mijloacele materiale date în acest scop. [Gen. -iei, var. dotațiune s.f. / cf. fr. dotation, lat. dotatio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DOTÁȚIE s. f. capacitate înnăscută care face posibile performanțe; dotare (2). ◊ mijloace materiale puse la dispoziția cuiva prin dotare. (< fr. dotation, lat. dotatio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DOTÁȚIE s. 1. v. dotare. 2. (JUR.; concr.) dotă, zestre, (pop.) parte, (latinism înv.) profecticie. (~ unei fete de măritat.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

dotáție s. f. (sil. -ți-e), art. dotáția (sil. -ți-a), g.-d. art. dotáției; pl. dotáții, art. dotáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DOTÁȚIE ~i f. 1) v. A DOTA. 2) Mijloace materiale acordate organizațiilor sau întreprinderilor pentru a asigura buna lor funcționare. [Art. dotația; G.-D. dotației; Sil. -ți-e] /<fr. dotation, lat. dotatio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard