Dex.Ro Mobile
DOSPÍT, -Ă, dospiți, -te, adj. (Despre aluat) Care a crescut, s-a afânat sub acțiunea unui ferment sau a unei substanțe chimice introduse intenționat. ♦ (Despre alimente și despre unele materii organice) Fermentat. – V. dospi. (Sursa: DEX '98 )

DOSPÍT adj. crescut. (Aluat ~.) (Sursa: Sinonime )

DOSPÍT adj. v. fermentat. (Sursa: Sinonime )

DOSPÍ, pers. 3 dospește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre aluat) A se transforma într-o masă afânată, crescută sub acțiunea unui ferment sau a unei substanțe chimice specifice introduse intenționat. 2. (Despre alimente) A suferi un proces (natural) de fermentație, modificându-și (în bine sau în rău) gustul sau aspectul. 3. (Despre unele materii organice) A fermenta sub acțiunea unor fermenți naturali, în condiții specifice de căldură, umezeală etc. – Din scr. dospeti. (Sursa: DEX '98 )

A DOSPÍ ~ésc intranz. 1) (despre aluat) A se transforma într-o masă afânată sub acțiunea drojdiilor sau a altor fermenți; a crește. 2) (despre substanțe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acțiunea fermenților; a fermenta; a fierbe. 3) fig. pop. fam. (despre persoane) A fi cuprins de somn; a dormi îndelungat. /<sb. dospeti (Sursa: NODEX )

DOSPÍ vb. a crește, (reg.) a răsări, (înv.) a aveni. (Aluatul a ~.) (Sursa: Sinonime )

DOSPÍ vb. v. fermenta. (Sursa: Sinonime )

dospí (-pésc, dospít), vb. – A fermenta. Sl. dospĕti „a se coace” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 173; Cihac, II, 100; Iordan, Dift., 137), cf. sb. dospjeti „a se coace”, ceh. dospeti, rus. dospjeti „a se coace”. – Der. dospeală, s. f. (fermentație; drojdie de bere); nedospit, adj. (care nu este dospit). (Sursa: DER )

dospí vb., ind. prez. 3 sg. dospéște, imperf. 3 sg. dospeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dospeáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
dospi   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dospi dospire dospit dospind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) dospește (să) dospească dospea dospi dospise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) dospesc (să) dospească dospeau dospi dospiseră

dospit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dospit dospitul dospi dospita
plural dospiți dospiții dospite dospitele
genitiv-dativ singular dospit dospitului dospite dospitei
plural dospiți dospiților dospite dospitelor
vocativ singular
plural