DÓRNIC, -Ă,dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obțină ceva. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides). – Dor + suf. -nic. (Sursa: DEX '98 )
DÓRNIC adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. v. avid. 3. adj. doritor, nerăbdător. (~ să plece.) (Sursa: Sinonime )
dórnic adj. m., s. m., pl. dórnici; f. sg. dórnică, pl. dórnice (Sursa: Ortografic )
DÓRNIC ~că (~ci, ~ce) Care dorește; care manifestă o dorință; doritor. /dor + suf. ~nic (Sursa: NODEX )
