DORN,dornuri, s. n. 1. (Tehn.) Priboi (1). 2. Unealtă de forma unei tije cilindrice sau conice, având rolul de a prinde, de a degaja, de a deplasa etc. o piesă. – Din germ. Dorn. (Sursa: DEX '98 )
DORNs.n.1. Unealtă de oțel cu care se fac găuri în tablă, în piele etc.; priboi. 2. Unealtă care funcționează după principiul burghiului de tăiat filete, folosită la degajarea găurilor de sondă. [< germ. Dorn]. (Sursa: DN )
DORNs. n.1. unealtă de oțel cu care se fac găuri în tablă, în piele etc.; priboi. 2. unealtă care funcționează după principiul burghiului de tăiat filete, folosită la degajarea găurilor de sondă. (< germ. Dorn) (Sursa: MDN )
DORN s. (TEHN.)1. v. priboi. 2. (rar) valț. (~ de antrenare.) (Sursa: Sinonime )
dorn (instrument) s. n., pl. dórnuri (Sursa: Ortografic )
DORN ~urin. 1) Unealtă de perforat prin lovire, constând dintr-o bară de oțel ușor ascuțită la unul dintre capete; priboi. 2) Unealtă, de forma unei tije cilindrice, având multiple utilizări în tehnică (de prindere, de degajare, de deplasare etc. a unei piese). /<germ. Dorn (Sursa: NODEX )
