Dex dop, dop, definiţie dop, dex.ro Mobile

(Mare) cât un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumeț) mic și îndesat; bondoc
A da de suflet = a-și ceda copilul unei persoane care îl adoptă
A face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei, pentru a adopta altele
A lua de suflet = a adopta un copil
A pune (pe cineva) la coteț = a pune (pe cineva) la îngrășat, a îndopa
A(-și) lua o poză = a adopta o atitudine afectată pentru a produce impresie
Copil (rar fiu) de suflet = copil adoptiv
a face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei pentru a adopta altele

DOP, dopuri, s. n. 1. Bucată de plută, de cauciuc, de sticlă etc. cu care se astupă deschizătura unei sticle, a unul vas îngust etc.; astupuș. ◊ Expr. (Mare) cât un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumeț) mic și îndesat; bondoc. 2. Bucată de lemn care astupă deschizătura de sus a fluierului, a cavalului etc., lăsând o gaură mică prin care se suflă. 3. Piesă de metal cu care se închide o conductă. 4. Cerumen adunat în canalul auditiv extern al urechii, care împiedică auzul. – Cf. săs. dop. (Sursa: DEX '98 )

DOP ~uri n. 1) Bucată de plută (sticlă, cauciuc etc.) cu care se astupă gura îngustă a unui vas. 2) fig. Om mic și îndesat. 3) (la unele instrumente muzicale de suflat) Bucată de lemn care acoperă parțial deschizătura de sus, lăsând o gaură mică prin care se suflă. 4) Piesă de metal cu care se închide o conductă. /<săs. dop (Sursa: NODEX )

dop substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	dop	dopul
nominativ-acuzativ	plural	dopuri	dopurile
genitiv-dativ	singular	dop	dopului
genitiv-dativ	plural	dopuri	dopurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—