DONJÓN, donjoane, s. n. Turnul principal, cel mai bine fortificat al unui castel medieval. – Din fr. donjon. (Sursa: DEX '98 )
DONJÓN s.n. Turnul principal al unui castel medieval. [< fr. donjon]. (Sursa: DN )
DONJÓN s. n. turn principal, gros, fortificat, al unui castel medieval. (< fr. donjon) (Sursa: MDN )
donjón s. n., pl. donjoáne (Sursa: Ortografic )
DONJÓN ~oáne n. Turnul principal, cel mai bine fortificat, al unui castel medieval. /<fr. donjon (Sursa: NODEX )
| donjon substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | donjon | donjonul |
| plural | donjoane | donjoanele |
| genitiv-dativ | singular | donjon | donjonului |
| plural | donjoane | donjoanelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
