DONATÁR, -Ă, donatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se face o donație. – Din fr. donataire, lat. donatarius. (Sursa: DEX '98 )
DONATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care primește o donație. [Cf. lat. donatarius, fr. donataire]. (Sursa: DN )
DONATÁR, -Ă s. m. f. cel în favoarea căruia se face o donație. (< fr. donataire, lat. donatarius) (Sursa: MDN )
donatár s. m., pl. donatári (Sursa: Ortografic )
DONATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care primește un dar; om căruia i se face o donație. /<fr. donataire, lat. donatarius (Sursa: NODEX )
| donatar substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | donatar | donatarul | donatară | donatara |
| plural | donatari | donatarii | donatare | donatarele |
| genitiv-dativ | singular | donatar | donatarului | donatare | donatarei |
| plural | donatari | donatarilor | donatare | donatarelor |
| vocativ | singular | donatarule | donataro |
| plural | donatarilor | donatarelor |
