DOMINÁNȚĂ, dominanțe, s. f. Însușirea de a fi dominant; preponderență. – Din fr. dominance. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DOMINÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este dominant; preponderență. ♦ (Biol.) Stare prezentată de un caracter sau de o genă dominantă. [< fr. dominance]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DOMINÁNȚĂ s. f. 1. caracter, element dominant într-un ansamblu; preponderență. 2. (biol.) capacitate a unei gene de a se manifesta fenotipic. (< fr. dominance) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

dominánță s. f., pl. dominánțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard