DOMÉNIU,domenii, s. n. 1. Proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza societății medievale în Europa Apuseană. 2. Sector al unei științe, al unei arte; sferă de activitate. 3. (Mat.) Mulțime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafață, în spațiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime și prin faptul că oricare pereche de puncte din mulțime se pot uni printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulțime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de măsură. – Din fr. domaine. Cf. lat. dominium. (Sursa: DEX '98 )
DOMÉNIUs.n.1. Bunuri imobiliare (pământ, construcții etc.) aparținând unui stat, unui suveran sau unui moșier. 2. Sector al unei arte, al unei științe, al unei activități etc. 3. (Mat.) Porțiune delimitată pe o curbă, o suprafață sau într-un spațiu. [Pron. -niu. / < lat. dominium, cf. fr. domaine, it. dominio]. (Sursa: DN )
DOMÉNIUs. n. 1. bunuri imobiliare (pământ, construcții etc.) aparținând unui stat, unui suveran sau unui moșier. 2. sector al unei arte, științe, activități. 3. (mat.) mulțime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafață sau un spațiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime, iar oricare pereche de puncte din mulțime se poate uni într-o curbă cuprinsă în acea mulțime. 4. interval de valori pentru un instrument de măsură. (< fr. domaine, lat. dominium) (Sursa: MDN )
DOMÉNIU s. 1. v. moșie. 2. v. branșă.3. sector, (fig.) teren. (-ul artei, al științei.)4. arie, compartiment, sector, sferă. (~ de aplicare.)5. cadru, cerc, câmp, sector, sferă, tărâm, zonă. (~ de preocupări.)6. resort, sector, serviciu. (În -ul public s-au făcut mari progrese.)7. v. mulțime. (Sursa: Sinonime )
doméniu s. n. [-niu pron. -niu], art. doméniul; pl. doménii, art. doméniile (sil. -ni-i-) (Sursa: Ortografic )
DOMÉNIU ~in. 1) (în evul mediu, în Europa apuseană) Proprietate funciară feudală; moșie foarte mare; latifundiu. 2) Sferă de activitate (socială, economică, științifică, culturală). ~ științific. 3) Loc de răspândire a anumitor fenomene, activități; arie. [Sil. -me-niu] /<fr. demaine (Sursa: NODEX )
