DOLÉNT, -Ă adj. (Rar) Plângăreț; tânguitor, trist, jalnic. [Cf. fr. dolent, it. dolente, lat. dolens]. (Sursa: DN )
DOLÉNT, -Ă adj. plângăreț; tânguitor, trist, jalnic. (< fr. dolent, lat. dolens) (Sursa: MDN )
dolént adj. m., pl. dolénți; f. sg. doléntă, pl. dolénte (Sursa: Ortografic )
| dolent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dolent | dolentul | dolentă | dolenta |
| plural | dolenți | dolenții | dolente | dolentele |
| genitiv-dativ | singular | dolent | dolentului | dolente | dolentei |
| plural | dolenți | dolenților | dolente | dolentelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
