DOINÍ, doinesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A cânta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). – Din doină. (Sursa: DEX '98 )
DOINÍ vb. (pop.) a trăgăna, (Transilv. și Maram.) a hori. (~ foarte frumos.) (Sursa: Sinonime )
doiní vb. (sil. doi-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doinésc, imperf. 3 sg. doineá; conj. prez. 3 sg. și pl. doineáscă (Sursa: Ortografic )
A DOINÍ ~ésc 1. tranz. (doine) A interpreta din gură, din fluier sau din frunză. 2. intranz. A cânta o doină. /Din doină (Sursa: NODEX )
| doini verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) doini | doinire | doinit | doinind | singular | plural |
| doinește | doiniți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | doinesc | (să) doinesc | doineam | doinii | doinisem |
| a II-a (tu) | doinești | (să) doinești | doineai | doiniși | doiniseși |
| a III-a (el, ea) | doinește | (să) doinească | doinea | doini | doinise |
| plural | I (noi) | doinim | (să) doinim | doineam | doinirăm | doiniserăm, doinisem* |
| a II-a (voi) | doiniți | (să) doiniți | doineați | doinirăți | doiniserăți, doiniseți* |
| a III-a (ei, ele) | doinesc | (să) doinească | doineau | doiniră | doiniseră |
* Formă nerecomandată
