DÓICĂ,doici, s. f. Femeie care alăptează (și îngrijește) copilul altei femei. ♦ Dădacă. – Din bg. dojka. (Sursa: DEX '98 )
DÓICĂ s. dădacă, (livr.) bonă, nursă, (Mold. și Bucov.) mancă. (Sursa: Sinonime )
dóică (dóici), s. f. – Dădacă. Sl. (bg. dojkŭ, slov. dojka), cf. pol. dojka „vacă cu lapte”, din sl. doiti „a alăpta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, Cihac, II, 98). – Der. doici, vb. (a alăpta); doicie, s. f. (timpul în care o femeie este doică). Doică (Banat, Olt., Munt.) circulă în Trans. în forma daică (ALR, 222), din mag. dajka (Gáldi, Dict., 123). Cf. doniță. (Sursa: DER )
dóică s. f., g.-d. art. dóicii; pl. doici (Sursa: Ortografic )
DÓICĂ ~cif. înv. Femeie angajată să alăpteze și să îngrijească un copil străin. [Sil. doi-că] /<bulg. dojka (Sursa: NODEX )
