Dex doi, doi, definiţie doi, dex.ro Mobile

A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic
A nu plăti (nici) o ceapă (degerată) sau (nici) două parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare
A pune la îndoială = a se îndoi
A sta la îndoială (sau în cumpănă) = a) a ezita înainte de a lua o hotărâre, a șovăi; b) a se îndoi de ceva
A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă
A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere
A umbla după doi iepuri deodată = a urmări în același timp două scopuri, două avantaje diferite
A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii, etc.)
A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins
Cu hotărâre = fără îndoială, sigur
Cu siguranță = a) fără îndoială, desigur; sigur; b) cu încredere, cu hotărâre, ferm
De bună seamă = desigur, fără îndoială
Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică
Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil
Fără doar și poate = neîndoielnic, sigur, precis
La doi pași = aproape
Mai mult ca (sau decât) sigur = fără nici un fel de îndoială
Nu-i vorbă! (sau mai e vorbă?) = fără îndoială, firește, e de la sine înțeles
Soră bună = soră care are amândoi părinții comuni cu ai fraților săi
Tot doi bani (sau lei) și un ort = totuna, la fel de neînsemnat
Va reuși doar până la urmă! Fără doar și poate = fără nici o îndoială; neapărat
Vreo doi = câțiva
fără (putință de) tăgadă = neîndoios, nedezmințit, sigur
pe vine = ghemuit, cu genunchii îndoiți, sprijinind greutatea corpului pe gambe
În ceasul al doisprezecelea = în ultimul moment
În doi peri = a) cărunt; care este între două vârste; b) (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, între două stări; îndoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) amețit de băutură; cherchelit
În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat
Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie

DOI, DÓUĂ num. card. Număr având în numărătoare locul între unu și trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II. ◊ (Adjectival) Vine cu doi prieteni. ◊ Loc. adv. În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă. La doi pași = aproape. ◊ Expr. (Fam.) (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. (Fam.) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul doi. ◊ (Intră în componența num. adverbial) A venit de două ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Plecau câte doi. ◊ (Substantivat) Trei de doi. ◊ Loc. adv. În (sau pe din) două = în două bucăți, în două părți (egale). În (sau pe din) două cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. Una-două = întruna, mereu, continuu. Cu una, cu două = (în construcții negative) cu ușurință, repede. Nici una, nici două = pe neașteptate; imediat. Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori..., ori... ◊ Expr. Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă; a tăcea. ♦ (Adjectival) Vreo doi = câțiva. ♦ (Substantivat) Cifră care indică numărul definit mai sus. A scris un doi pe tablă. – Lat. *dui, duae. (Sursa: DEX '98 )

dói (-óuă), num. – Număr într unu și trei. – Mr. doi, dao, megl. doi, două, istr. doi, do. Lat. dui, f. duae (Pușcariu 540; Candrea-Dens., 503; REW 2798); cf. it. due (v. it. dui, piem. doui, duoe), prov. dui, duas, fr. deux, cat., sp. dos, port. dous, duas. – Der. al doilea, num.; douăzeci, num.; doime, s. f. (jumătate); îndoi, vb. (a duplica; a dubla; a îndoi; a se îndoi; a oscila); îndoială, s. f. (nesiguranță; oscilație); îndoielnic, adj. (nesigur; incert); îndoință, s. f. (înv., îndoială); îndoios, adj. (nesigur); neîndoios, adj. (sigur, cert); îndoit, adj. (de două ori mai mult; dublu; îndoit; oscilant, nesigur); îndoiciune, s. f. (înv., îndoială); îndoitură, s. f. (încovoiere; cotitură); desdoi, vb. (a desfășura, a întinde); adăurat, adj. (Banat, nou, recent), de la adăoară ‹ a doua oară. (Sursa: DER )

doi num. m., f. dóuă (Sursa: Ortografic )

DOI1 m. 1) Număr constând din două unități. ~ înmulțit cu ~. 2) Cifra 2 sau II. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. dui, duae (Sursa: NODEX )

DOI2 dóuă num. card. 1) Unu plus unu. ~ copaci. Două mere. ◊ În ~ timpi și trei mișcări foarte repede. Nu face nici două parale nu are nici o valoare. A nu scăpa cu una cu două a nu scăpa ușor. Din două una (sau una din două) ori una, ori alta; ori așa, ori așa. Nici una, nici două repede, fără a sta pe gânduri. A nu putea lega două vorbe (sau cuvinte) a fi redus, mărginit. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doilea (a doua). /<lat. dui, duae (Sursa: NODEX )

*Răzbóiul celor Dóuă Róze s. propriu n. (Sursa: DOOM 2 )

DE DÓI s. breaza (art.), ungureasca (art.), ca-la-Breaza. (~ este un dans popular.) (Sursa: Sinonime )

DOI-DÍNȚI s. v. dentiță. (Sursa: Sinonime )

doi-dínți (bot.) s. m. (Sursa: Ortografic )

doi-fráți (bot.) s. m. (Sursa: Ortografic )

dóuă mii num. (Sursa: Ortografic )

dóuă míilea (precedat de al) num. m., f. a dóuă mia (Sursa: Ortografic )

dóuă milioáne num. (sil. -li-oa-) (Sursa: Ortografic )

dóuă milioánelea (precedat de al) num. m. (sil. -li-oa-), f. a dóuă milioána (Sursa: Ortografic )

dóuă púncte s. n. (sil. punc-) (Sursa: Ortografic )

dóuă súte num. (Sursa: Ortografic )

dóuă sútelea (precedat de al) num. m., f. a dóuă súta (Sursa: Ortografic )

RĂZBOIUL CELOR DOUĂ ROZE, denumirea războiului civil din Anglia (1455-1485), dintre familiile nobiliare Lancaster și York. Se numea așa deoarece familia Lancaster avea ca blazon trandafirul roșu, iar familia York, trandafirul alb. În lupta de la Bosworth Field (aug. 1485), Henric Tudor, ultimul descendent al dinastiei Lancaster, unit cu o parte a partidului york, pune capăt domniei lui Richard III și întemeiază dinastia Tudor. (Sursa: DE )

doi (cifră) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	doi	doiul
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	doi	doiului
genitiv-dativ	plural	—	—
vocativ	singular	doiule
vocativ	plural	—

doi (num.) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume		masculin	feminin
nominativ-acuzativ	singular	—	—
nominativ-acuzativ	plural	doi	două
genitiv-dativ	singular	—	—
genitiv-dativ	plural	—	—