DOGMÁTIC, -Ă,dogmatici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care ține de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 2. S. f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor religioase. 3. S. m. și f. Persoană care susține și aplică dogmatismul; dogmatist. – Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus. (Sursa: DEX '98 )
DOGMÁTIC, -Ăadj.1. Referitor la dogmele unei religii, (cu caracter) de dogmă. 2. Care respectă cu strictețe dogmele. ♦ Mărginit, închistat în dogme. ♦ Necreator. // s.m. și f. Dogmatist. [< lat. dogmaticus, fr. dogmatique]. (Sursa: DN )
DOGMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la dogme; cu caracter de dogmă. 2. care respectă cu strictețe dogmele, respingând principiul verificării critice al gândirii creatoare. ◊ mărginit, închistat în dogme. II. s. f. parte a teologiei cuprinzând expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat despre dogme. III. s. m. f. dogmatist. (< fr. dogmatique, lat. dogmaticus) (Sursa: MDN )
DOGMÁTIC adj., s. 1. adj. mecanic, rigid, schematic, simplist. (Atitudine ~; o interpretare ~.)2. s. dogmatist. (~ul este adept al dogmatismului.) (Sursa: Sinonime )
Dogmatic ≠ adogmatic (Sursa: Antonime )
dogmátic adj. m., s. m., pl. dogmátici; (persoană) f. sg. dogmátică, pl. dogmátice (Sursa: Ortografic )
DOGMÁTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de dogme; propriu dogmelor. Teologie ~că. Raționament ~. 2) Care respectă fară discernământ dogmele; cu atitudine lipsită de discernământ față de dogme. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticus (Sursa: NODEX )
DOGMÁTIC2 ~că (~ci, ~ce)m. și f. Adept al dogmatismului. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticus (Sursa: NODEX )
