DOGÍT, -Ă,dogiți, -te, adj. 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri. ◊ Expr. Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfăcute, plesnite. 2. Fig. (Despre voce) Răgușit, hodorogit. – V. dogi. (Sursa: DEX '98 )
DOGÍT adj. v. hârâit, hârâitor, răgușit. (Sursa: Sinonime )
DOGÍ,dogesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte. ◊ Tranz. Uscăciunea dogește butoaiele.2. Fig. (Despre voce) A suna răgușit. – Din doagă. (Sursa: DEX '98 )
A DOGÍ ~ésctranz. A face să se do-gească. /Din doagă (Sursa: NODEX )
A SE DOGÍ se ~éșteintranz. 1) (despre butoaie, putini etc.) A fi cu doagele desfăcute. 2) (despre voce) A căpăta un timbru răgușit și înfundat; a suna ca din butoi (gol). /Din doagă (Sursa: NODEX )
DOGÍ vb. v. răguși. (Sursa: Sinonime )
dogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dogésc, imperf. 3 sg. dogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dogeáscă (Sursa: Ortografic )
