Dex.Ro Mobile
DOGÍ, dogesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte. ◊ Tranz. Uscăciunea dogește butoaiele. 2. Fig. (Despre voce) A suna răgușit. – Din doagă. (Sursa: DEX '98 )

DOGÍ vb. v. răguși. (Sursa: Sinonime )

dogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dogésc, imperf. 3 sg. dogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dogeáscă (Sursa: Ortografic )

DOG, dogi, s. m. Câine de talie mare, masiv, cu botul lat și turtit. – Din fr. dogue, engl. dog. (Sursa: DEX '98 )

DÓGE, dogi, s. m. Titlu purtat de conducătorii politici ai unora dintre vechile republici aristocratice italiene; persoană care avea acest titlu. – Din it. doge. (Sursa: DEX '98 )

HOT DOG s. m. Cârnat sau crenvurșt cald, servit cu muștar, într-o chiflă (lunguiață). [Pr.: hot dóg] – Cuv. engl. (Sursa: DEX '98 )

A DOGÍ ~ésc tranz. A face să se do-gească. /Din doagă (Sursa: NODEX )

A SE DOGÍ se ~éște intranz. 1) (despre butoaie, putini etc.) A fi cu doagele desfăcute. 2) (despre voce) A căpăta un timbru răgușit și înfundat; a suna ca din butoi (gol). /Din doagă (Sursa: NODEX )

DOG dogi m. 1) Rasă de câini de talie mare, cu botul turtit, urechile aplecate, având blana cu părul scurt. 2) Câine din această rasă. /<fr. dogue, engl. dog (Sursa: NODEX )

DÓGE dogi m. Titlu purtat în trecut de conducătorii politici ai unor republici italiene (Veneția și Genova); prim-magistrat. /<it. doge (Sursa: NODEX )

DOG s.m. Câine mare de pază (și de vânătoare), cu părul scurt și lins, cu urechile lăsate în jos și cu botul turtit. [< fr. dogue, cf. engl. (watch-)dog]. (Sursa: DN )

DÓGE s.m. Conducător (ales prin vot) al vechilor republici italiene Veneția și Genova. [< it. doge]. (Sursa: DN )

HOT DOG loc.s. (Anglicism) Pâiniță în al cărei miez s-a pus un crenvurșt sau un cârnat. [< americ., fr., it. hot dog, cf. engl. hot – fierbinte, dog – câine]. (Sursa: DN )

DOG s. m. câine mare de pază, puternic, cu părul scurt și lins, strălucitor, cu urechile drepte, ascuțite și cu botul și fruntea curbate. (< fr. dogue, engl. dog) (Sursa: MDN )

DÓGE s. m. titlu purtat de conducătorul vechilor republici italiene Veneția și Genova. (< it. doge) (Sursa: MDN )

dog s. m., pl. dogi (Sursa: Ortografic )

dóge s. m., pl. dogi (Sursa: Ortografic )

HOT DOG s.n. Gustare constând dintr-un cârnăcior cald (crenvurșt sau frankfurter), introdus într-o baghetă de pâine despicată, condimentat cu muștar sau ketchup. (Sursa: DGE )

Declinări/Conjugări
dog   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dog dogul
plural dogi dogii
genitiv-dativ singular dog dogului
plural dogi dogilor
vocativ singular
plural

doge   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doge dogele
plural dogi dogii
genitiv-dativ singular doge dogelui
plural dogi dogilor
vocativ singular doge
plural dogilor

dogi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dogi dogire dogit dogind singular plural
dogește dogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dogesc (să) dogesc dogeam dogii dogisem
a II-a (tu) dogești (să) dogești dogeai dogiși dogiseși
a III-a (el, ea) dogește (să) dogească dogea dogi dogise
plural I (noi) dogim (să) dogim dogeam dogirăm dogiserăm, dogisem*
a II-a (voi) dogiți (să) dogiți dogeați dogirăți dogiserăți, dogiseți*
a III-a (ei, ele) dogesc (să) dogească dogeau dogi dogiseră
* Formă nerecomandată