DÓDII s. f. pl. (Pop. și fam.; în expr.) A vorbi sau a grăi (cam) în dodii = a vorbi fără șir; a aiura. A lăsa (pe cineva) în dodiile lui = a lăsa (pe cineva) să-și facă nestingherit toanele, capriciile. A umbla sau a merge (ca) în dodii = a umbla sau a merge în neștire, năuc. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
DÓDIIf. pl.: A vorbi în ~ a vorbi întraiurea. A umbla în ~ a umbla fără rost. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
DÓDII s. f. pl. (În expr.) În dodii = la întâmplare. (din dodă) (Sursa: DER )
dódii s. f. pl. (Sursa: Ortografic )
DODÍ,dodesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găsi ceva din întâmplare; a pune mâna pe ceva, a înhăța. (Sursa: DLRM )
DODÍ,dodésc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A o nimeri, a ghici fără să vrea. (din dodă) (Sursa: DER )
