- A lăsa (pe cineva) în dodiile lui = a lăsa (pe cineva) să-și facă nestingherit toanele, capriciile
- A umbla sau a merge (ca) în dodii = a umbla sau a merge în neștire, năuc
- A vorbi sau a grăi (cam) în dodii = a vorbi fără șir; a aiura
- În dodii = la întâmplare
DODÍ, dodesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găsi ceva din întâmplare; a pune mâna pe ceva, a înhăța. (Sursa: DLRM )
DODÍ, dodésc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A o nimeri, a ghici fără să vrea. (din dodă) (Sursa: DER )
dodi verb tranzitiv
Surse flexiune: DLRM '58 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) dodi | dodire | dodit | dodind | singular | plural |
| dodește | dodiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | dodesc | (să) dodesc | dodeam | dodii | dodisem |
| a II-a (tu) | dodești | (să) dodești | dodeai | dodiși | dodiseși |
| a III-a (el, ea) | dodește | (să) dodească | dodea | dodi | dodise |
| plural | I (noi) | dodim | (să) dodim | dodeam | dodirăm | dodiserăm, dodisem* |
| a II-a (voi) | dodiți | (să) dodiți | dodeați | dodirăți | dodiserăți, dodiseți* |
| a III-a (ei, ele) | dodesc | (să) dodească | dodeau | dodiră | dodiseră |
* Formă nerecomandată
