DOCÍL, -Ă, docili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; supus, ascultător. – Din fr. docile, lat. docilis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
DOCÍL, -Ă adj. Supus, ascultător, blând. [Cf. fr. docile , lat. docilis ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
DOCÍL, -Ă adj. (și adv.) supus, ascultător, obedient; maleabil. (< fr. docile , lat. docilis ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
DOCÍL adj. v. ascultător . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
Docil ≠ indocil, îndărătnic, încăpățânat, nedocil, nesupus (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard
docíl adj. m., pl. docíli; f. sg. docílă, pl. docíle (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
DOCÍL ~ă (~i, ~e) Care ascultă de cineva cu ușurință; ascultător. /<fr. docile, lat. docilis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
docil adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular doci l doci lul doci lă doci la plural doci li doci lii doci le doci lele genitiv-dativ singular doci l doci lului doci le doci lei plural doci li doci lilor doci le doci lelor vocativ singular doci lule doci lo plural doci lilor doci lelor
