DOBÂNDÍ,dobândesc, vb. IV. Tranz. 1. A obține ceva prin muncă, eforturi, perseverență; a câștiga, a realiza; a face rost de ceva, a găsi, a procura ceva. ♦ A primi, a căpăta. ◊ Expr. A dobândi un copil = a i se naște cuiva un copil. 2. (Înv.) A cuceri un oraș, o cetate etc. – Din sl. dobyti (dobondon). (Sursa: DEX '98 )
DOBÂNDÍ vb. 1. v. primi. 2. v. căpăta. 3. a agonisi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.)4. a căpăta, a câștiga, a obține. (A ~ o mare faimă, o mare experiență.)5. v. asimila. 6. v. repurta. 7. v. câștiga. (Sursa: Sinonime )
DOBÂNDÍ vb. v. bate, birui, cuceri, înfrânge, întrece, învinge, lua, ocupa. (Sursa: Sinonime )
dobândí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dobândésc, imperf. 3 sg. dobândeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dobândeáscă (Sursa: Ortografic )
A DOBÂNDÍ ~ésctranz. 1) (câștiguri) A obține în urma unui efort; a căpăta; a contracta; a obține. 2) înv. (orașe, cetăți etc.) A lua în stăpânire prin luptă; a cuceri; a ocupa. /<sl. dobyti (Sursa: NODEX )
A dobândi ≠ a pierde (Sursa: Antonime )
dobîndí (-désc, -ít), vb. – 1. A cîștiga, a obține. – 2. (Înv.) A obține victoria, a învinge. – 3. A obține, a căpăta. Sl. dobyti, dobǫdǫ „a cîștiga” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 96). – Der. dobîndă, s. f. (înv. și Trans., cîștig, folos; profit, utilitate; sumă plătită pentru un împrumut), deverbal; dobînditor, s. m. (persoană care dobîndește ceva). Mag. debonda „dobîndă” pare a proveni din rom. (Edelspacher 12), ca și dobanda în limba bulgarilor din Trans. (Miklosich, Sprache, 121). Cf. dobitoc. (Sursa: DER )