DIZOLVÁRE,dizolvări, s. f. Acțiunea de a (se) dizolva și rezultatul ei. – V. dizolva. (Sursa: DEX '98 )
DIZOLVÁREs.f. Acțiunea de a (se) dizolva și rezultatul ei; disoluție. ♦ (Jur.) Încetare a existenței unei organizații ca persoană juridică. [< dizolva]. (Sursa: DN )
DIZOLVÁRE s. 1. solvire, topire, topit. (~ zahărului în apă.)2. v. solvatare. 3. desființare. (~ unei organizații.) (Sursa: Sinonime )
dizolváre s. f., g.-d. art. dizolvării; pl. dizolvări (Sursa: Ortografic )
DIZOLVÁ,dizólv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanță solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție. ◊ Refl. Zahărul se dizolvă în apă.2. A desființa ca persoană juridică o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. dissolvere. (Sursa: DEX '98 )
A DIZOLVÁ dizólvtranz. 1) A face să se dizolve. 2) A face să înceteze existența; a desființa. /<lat. dissolvere (Sursa: NODEX )
A SE DIZOLVÁ se dizólvăintranz. (despre substanțe) A se dispersa într-o substanță lichidă, formându-se o soluție omogenă. /<lat. dissolvere (Sursa: NODEX )
DIZOLVÁvb. I. tr., refl.1. (Despre un corp, o substanță) A (se) amesteca, topi într-un lichid sau într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă, a (se) dispersa într-un lichid sau într-un gaz. 2. (Despre o societate, o adunare etc.) A (se) desființa, a-și înceta activitatea. [P.i. dizólv. / < lat., it. dissolvere]. (Sursa: DN )
DIZOLVÁvb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanță) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desființa, a-și înceta activitatea. II. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea. (< lat., it. dissolvere) (Sursa: MDN )
DIZOLVÁ vb. 1. a solvi, a topi. (A ~ zahărul în apă.)2. a desființa. (A ~ o organizație.) (Sursa: Sinonime )
DIZOLVÁ vb. v. dispărea, pieri. (Sursa: Sinonime )
dizolvá vb., ind. prez. 1 sg. dizólv, 3 sg. și pl. dizólvă; conj. prez. 3 sg. și pl. dizólve (Sursa: Ortografic )
