DIVORȚÁ, divorțez, vb. I. Intranz. (Despre soți) A se despărți prin divorț. ♦ Tranz. A determina pe cineva să se despartă prin divorț. – Din fr. divorcer (după divorț). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DIVORȚÁ vb. I. intr. (Despre soți) A se despărți, a rupe căsătoria prin divorț. [Cf. fr. divorcer, it. divorzare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DIVORȚÁ vb. intr. (despre soți) a rupe căsătoria prin divorț. (după fr. divorcer) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DIVORȚÁ vb. (JUR.) a (se) despărți, a (se) separa, (înv.) a (se) împărți. (Soții au ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

divorțá vb., ind. prez. 1 sg. divorțéz, 3 sg. și pl. divorțeáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A DIVORȚÁ ~éz 1. intranz. (despre soți) A rupe relațiile de căsătorie prin divorț; a desface căsătoria în mod legal; a se despărți. 2. tranz. 1) A determina la divorț. 2) A despărți printr-un proces civil de divorț. /<fr. divorcer (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A divorța ≠ a (se) căsători (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard