Dex.Ro Mobile
DIVIZÁRE, divizări, s. f. Acțiunea de a (se) diviza și rezultatul ei. – V. diviza. (Sursa: DEX '98 )

DIVIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) diviza și rezultatul ei; diviziune. [< diviza]. (Sursa: DN )

DIVIZÁRE s. 1. v. împărțire. 2. v. descompunere. 3. v. fisiune. (Sursa: Sinonime )

divizáre s. f., g.-d. art. divizării; pl. divizări (Sursa: Ortografic )

DIVIZÁ, divizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) împărți în mai multe părți, grupuri etc. ♦ Tranz. (Spec.) A efectua o împărțire aritmetică. ♦ Tranz. (Spec.) A trasa diviziuni pe un instrument de măsură. 2. A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei; a (se) despărți, a (se) izola; a (se) dezbina. – Din fr. diviser. (Sursa: DEX '98 )

A DIVIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se divizeze. 2) mat. A supune operației aritmetice prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul; a împărți. 3) (instrumente de măsură) A prevedea cu diviziuni. /<fr. diviser (Sursa: NODEX )

A SE DIVIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte integrale) A se desface în două sau mai multe părți; a se împărți; a se divide. 2) (despre mai multe persoane) A înceta de a se mai înțelege. /<fr. diviser (Sursa: NODEX )

DIVIZÁ vb. I. 1. tr. A împărți, a divide. ♦ (Mat.) A face o împărțire; a împărți. 2. tr., refl. A (se) despărți în grupuri. ♦ A (se) dezbina. [< dr. diviser]. (Sursa: DN )

DIVIZÁ vb. I. tr., regl. a (se) divide; (p. ext.) a (se) despărți, a (se) dezbina. II. tr. 1. (mat.) a face o împărțire; a împărți. 2. a trasa diviziuni pe un instrument de măsură. (< fr. diviser) (Sursa: MDN )

DIVIZÁ vb. 1. v. împărți. 2. a fragmenta, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.) 3. v. fisiona. (Sursa: Sinonime )

divizá vb., ind. prez. 1 sg. divizéz, 3 sg. și pl. divizeáză (Sursa: Ortografic )

DIVIZÁRE (‹ diviza) s. f. Acțiunea, faptul de a diviza. ♦ Modalitate de reorganizare a persoanelor juridice. D. poate fi totală, când persoana juridică astfel reorganizată își încetează existența, întregul ei patrimoniu fiind transmis la două sau mai multe alte persoane juridice existențe sau care iau astfel ființă; d. este parțială, când din patrimoniul unei persoane juridice (care nu-și încetează existența) se desprinde o parte ce se transmite, cu titlu universal, uneia sau mai multor alte persoane juridice existente sau care iau astfel ființă. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
diviza   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) diviza divizare divizat divizând singular plural
divizea divizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) divizez (să) divizez divizam divizai divizasem
a II-a (tu) divizezi (să) divizezi divizai divizași divizaseși
a III-a (el, ea) divizea (să) divizeze diviza diviză divizase
plural I (noi) divizăm (să) divizăm divizam divizarăm divizaserăm, divizasem*
a II-a (voi) divizați (să) divizați divizați divizarăți divizaserăți, divizaseți*
a III-a (ei, ele) divizea (să) divizeze divizau diviza divizaseră
* Formă nerecomandată

divizare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular divizare divizarea
plural divizări divizările
genitiv-dativ singular divizări divizării
plural divizări divizărilor
vocativ singular divizare, divizareo
plural divizărilor