DIVINÁȚIE, divinații, s. f. (Livr.) Dar, putere a unor persoane de a desluși și lucruri ascunse, neștiute și mai ales viitorul. [Var.: (înv.) devináție s. f.] – Din fr. divination, lat. divinatio, -onis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DIVINÁȚIE s.f. (Liv.) Pretinsă putere de a prezice viitorul. [Gen. -iei, var. devinație s.f. / cf. fr. divination, lat. divinatio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DIVINÁȚIE s. f. pretinsă putere de a prezice viitorul. (< fr. divination, lat. divinatio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

divináție s. f. (sil. -ți-e), art. divináția (sil. -ți-a), g.-d. art. divináției; pl. divináții, art. divináțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DIVINÁȚIE ~i f. livr. 1) Putere magică de a ghici viitorul. 2) Prezicere a viitorului prin practici superstițioase. [Art. divinația; G.-D. divinației; Sil. -ți-e] /<fr. divination, lat. divinatio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard