Dex.Ro Mobile
DIVÍDE, divíd, vb. III. Tranz. și refl. (Numai la prez.) A (se) împărți, a (se) diviza. – Din lat. dividere. (Sursa: DEX '98 )

DIVÍDE vb. III. tr., refl. A (se) împărți, a (se) diviza. [P.i. divíd. / < lat., it. dividere]. (Sursa: DN )

DIVÍDE vb. tr., refl. a (se) împărți, a (se) fragmenta, a (se) diviza. (< lat. dividere) (Sursa: MDN )

DIVÍDE vb. 1. v. împărți. 2. v. descompune. (Sursa: Sinonime )

divíde (divíd, -ís), vb. – A împărți, a diviza. Lat. dividere (sec. XIX). Mai puțin folosit decît dubletul diviza, vb., din fr. diviser. – Der. dividend, s. n., din fr. dividende, germ. Dividenden; indivis, adj.; divizibil, adj.; indivizibil, adj.; divizibilitate, s. f.; divizi(un)e, s. f.; divizionar, adj.; divizor, s. n.; subdivizi(un)e, s. f., din fr. (Sursa: DER )

divíde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. divíd (nu se folosește la timpurile trecute) (Sursa: Ortografic )

A DIVÍDE divíd tranz. A face să se dividă. /<lat. dividere (Sursa: NODEX )

A SE DIVÍDE pers. 3 se divíde intranz. (despre obiecte integrale) A se desface în două sau mai multe părți; a se împărți; a se diviza. /<lat. dividere (Sursa: NODEX )

DIVIDE ET IMPERA! (lat.) dezbină și stăpânește – Principiu de guvernare enunțat de Machiavelli, utilizat deseori pentru a defini politica Imperiului Habsburgic. Exista și la romani: „Divide ut regnes!” („dezbină ca să domnești!”). (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
divide   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) divide dividere divizând singular plural
divide divideți, divideți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) divid (să) divid divideam
a II-a (tu) divizi (să) divizi divideai
a III-a (el, ea) divide (să) divi dividea
plural I (noi) dividem (să) dividem divideam
a II-a (voi) divideți (să) divideți divideați
a III-a (ei, ele) divid (să) divi divideau