A face (sau a fi în) divergență = (despre o parte a unui complet de judecată) a-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate
DIVERGÉNT, -Ă,divergenți, -te, adj. 1. (Despre linii geometrice, raze luminoase dintr-un fascicul etc.) Care se depărtează dintr-un punct comun în direcții diferite; (despre fascicule de raze luminoase) a cărui secțiune crește pe măsura depărtării de un punct de referință; (despre sisteme optice) care produce un fascicul de raze de lumină ce se depărtează unele de altele. ♦ (Mat.; despre șiruri de numere) Care nu are o limită finită, care tinde spre infinit. 2. Fig. (Despre păreri, concepții, atitudini) Care se deosebesc, se contrazic între ele; care urmăresc scopuri diferite. – Din fr. divergent, lat. divergens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
DIVERGÉNȚĂ,divergențe, s. f. 1. Deosebire, dezacord de păreri, de concepții, de atitudini; p. ext. neînțelegere. ◊ Expr. A face (sau a fi în) divergență = (despre o parte a unui complet de judecată) a-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate. 2. Proprietatea unor linii geometrice, unor raze și fascicule luminoase, unor sisteme optice etc. de a fi divergente. ♦ (Mat.) Mărime a unui câmp vectorial egală cu suma derivatelor parțiale ale componentelor vectorului într-un punct dat. – Din fr. divergence, lat. divergentia. (Sursa: DEX '98 )
DIVERGÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (în opoziție cu convergent) (despre linii, raze dintr-un fascicul) Care diverge; care, plecând din același punct, se depărtează în diverse direcții. 2) (despre concepții, idei, atitudini etc.) Care diferă, care vin în contradicție. /<fr. divergent, lat. divergens, ~ntis (Sursa: NODEX )
DIVERGÉNȚĂ ~ef. 1) Caracter divergent. 2) Nepotrivire de păreri, concepții; contrazicere. /<fr. divergence, lat. divergentia (Sursa: NODEX )
DIVERGÉNT, -Ăadj.1. (Despre linii, raze etc.) Care, pornind dintr-un punct, se depărtează în direcții diferite. ◊ Lentilă divergentă = lentilă care împrăștie razele incidente paralele. ♦ (Mat.; despre o serie) Ai cărei termeni nu au o sumă determinată. 2. (Fig.; despre păreri, concepții) Deosebit, în contradicție, contradictoriu. [< fr. divergent]. (Sursa: DN )
DIVERGÉNȚĂs.f.1. Deosebire, opoziție de păreri, de concepții etc.; (p. ext.) neînțelegere. 2. Stare a două raze, a două drepte care se îndepărtează mereu una de alta. ♦ (Mat.) Proprietate a unei serii de a nu avea o sumă determinată a termenilor săi. [Cf. fr. divergence, it. divergenza]. (Sursa: DN )
DIVERGÉNT, -Ăadj. 1. (despre linii, raze etc.) care, pornind dintr-un punct, se depărtează în direcții diferite. ♦ lentilă ~ă = lentilă care împrăștie razele incidente paralele. ◊ (mat.; despre un șir de numere) care nu are limită (finită); (despre serii) la care șirul sumelor parțiale tinde spre infinit. 2. (fig.; despre păreri, concepții, atitudini) care se deosebesc, care sunt contradictorii. (< fr. divergent, lat. divergens) (Sursa: MDN )
DIVERGÉNȚĂs. f. 1. deosebire, opoziție de păreri, de concepții etc.; (p. ext.) neînțelegere, conflict. 2. proprietate a unui fascicul de radiații pornind din același punct de a-și mări secțiunea. ◊ însușire a unui sistem optic (lentilă, oglindă) de a transforma fasciculele paralele sau convergente în fascicule divergente. 3. (biol.) deosebire între indivizi, specii etc. în procesul de adaptare la condiții variate de mediu, în lupta pentru viață. 4. (mat.) proprietate a unei serii de a fi divergentă. (< fr. divergence, lat. divergentia) (Sursa: MDN )
DIVERGÉNT adj. 1. deosebit, diferit. (Au concepții ~ asupra ...)2. v. contradictoriu. (Sursa: Sinonime )
DIVERGÉNȚĂ s. 1. v. neînțelegere. 2. neînțelegere, (livr. fig.) fricțiune. (Mai există unele ~ între părți.) (Sursa: Sinonime )
