DIVAGÁRE,divagări, s. f. Faptul de a divaga; divagație; digresiune. – V. divaga. (Sursa: DEX '98 )
DIVAGÁREs.f.1. Faptul de a divaga; digresiune, divagație. 2. Schimbarea direcției unui curs de apă când ajunge în regiunile joase cu pantă mică. [< divaga]. (Sursa: DN )
DIVAGÁREs. f. 1. faptul de a divaga; divagație. 2. schimbare a direcției unui curs de apă când ajunge în regiunile joase, cu pantă mică. (< divaga) (Sursa: MDN )
DIVAGÁRE s. v. digresiune. (Sursa: Sinonime )
divagáre s. f., g.-d. art. divagării; pl. divagări (Sursa: Ortografic )
DIVAGÁ,divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul în discuție; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari. (Sursa: DEX '98 )
A DIVAGÁ ~ghézintranz. 1) A face o divagație; a se abate de la tema luată în discuție. 2) A vorbi aiurea; a bate câmpii. /<fr. divaguer, lat. divagari (Sursa: NODEX )
DIVAGÁvb. I. intr. A se îndepărta de la o temă; (p. ext.) a rătăci, a vorbi aiurea. [< fr. divaguer, cf. lat. divagari]. (Sursa: DN )
DIVAGÁvb. intr. 1. a se îndepărta de la subiect; (p. ext.) a vorbi aiurea, fără sens. 2. (despre un curs de apă) a ieși din albie. (< fr. divaguer, lat. divagari) (Sursa: MDN )
DIVAGA vb. v. abate. (Sursa: Sinonime )
divagá vb., ind. prez. 1 sg. divaghéz, 3 sg. și pl. divagheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. divaghéze (Sursa: Ortografic )
DIVAGÁRE (‹ divaga) s. f. 1. Faptul de a divaga; divagație. 2. Pensulare a cursurilor râurilor în câmpiile de subsidență, ca urmare a pantei reduse, a scufundării lente a terenului și a aluvionării puternice, din care rezultă meandre, belciuge, brațe părăsite, ostroave, renii, zone mlăștinoase etc. (Sursa: DE )
