Dex divaga, divaga, definiţie divaga, dex.ro Mobile

A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea
A bate cîmpii = a divaga Porțiune de cîmpie, nefragmentată, situată între două văi principale ( Colentinei)
La obiect = (despre discursuri, expuneri etc.) în temă, fără divagații inutile

DIVAGÁ, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul în discuție; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari. (Sursa: DEX '98 )

DIVAGÁ vb. I. intr. A se îndepărta de la o temă; (p. ext.) a rătăci, a vorbi aiurea. [< fr. divaguer, cf. lat. divagari]. (Sursa: DN )

DIVAGÁ vb. intr. 1. a se îndepărta de la subiect; (p. ext.) a vorbi aiurea, fără sens. 2. (despre un curs de apă) a ieși din albie. (< fr. divaguer, lat. divagari) (Sursa: MDN )

A DIVAGÁ ~ghéz intranz. 1) A face o divagație; a se abate de la tema luată în discuție. 2) A vorbi aiurea; a bate câmpii. /<fr. divaguer, lat. divagari (Sursa: NODEX )

divaga verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) divaga	divagare	divagat	divagând	singular	plural
		(a) divaga	divagare	divagat	divagând	divaghează	divagați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	divaghez	(să) divaghez	divagam	divagai	divagasem
	a II-a (tu)	divaghezi	(să) divaghezi	divagai	divagași	divagaseși
	a III-a (el, ea)	divaghează	(să) divagheze	divaga	divagă	divagase
plural	I (noi)	divagăm	(să) divagăm	divagam	divagarăm	divagaserăm, divagasem*
	a II-a (voi)	divagați	(să) divagați	divagați	divagarăți	divagaserăți, divagaseți*
	a III-a (ei, ele)	divaghează	(să) divagheze	divagau	divagară	divagaseră

* Formă nerecomandată