Dex.Ro Mobile
DÍVĂ, dive, s. f. (Adesea glumeț sau ir.) Artistă foarte admirată de public. – Din it., fr. diva. (Sursa: DEX '98 )

DÍVĂ s.f. (Liv.) Cântăreață cu renume; artistă de cinematograf renumită; (peior.) femeie care dorește să fie admirată; femeie care frapează. [< it., fr. diva]. (Sursa: DN )

DÍVĂ s. f. cântăreață cu renume; artistă de cinematograf renumită; star. (< it., fr. diva) (Sursa: MDN )

DÍVĂ s. v. star. (Sursa: Sinonime )

DÍVĂ s. v. minune, miracol. (Sursa: Sinonime )

dívă (díve), s. f. – Minune, miracol. Sl. (bg.) divo (Tiktin; Candrea), din tc. div „spirit malign” (Berneker 202), cf. bg. div „sălbatic”. – Der. divi, vb. refl. (a se mira, a fi uimit), din sl. diviti se. Sec. XVII. (Sursa: DER )

dívă s. f., g.-d, art. dívei; pl. díve (Sursa: Ortografic )

DIVĂ ~e f. Cântăreață sau actriță celebră, foarte admirată. /<fr., it. diva (Sursa: NODEX )

DIV, -Ă adj. (Rar) Divin. // s.m. Duh rău în mitologia musulmană. [< lat. divus, cf. fr. dive]. (Sursa: DN )

Declinări/Conjugări
div   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular div divul di diva
plural divi divii dive divele
genitiv-dativ singular div divului dive divei
plural divi divilor dive divelor
vocativ singular divule divo
plural divilor divelor

divă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular di diva
plural dive divele
genitiv-dativ singular dive divei
plural dive divelor
vocativ singular divă, divo
plural divelor