DISTRUCTÍV, -Ă, distructivi, -e, adj. Care distruge; distrugător, nimicitor. [Var.: destructív, -ă adj.] – Din fr. destructif (după distruge). (Sursa: DEX '98 )
DISTRUCTÍV, -Ă adj. Distrugător, nimicitor. [Var. destructiv, -ă adj. / < fr. destructif, după distruge]. (Sursa: DN )
DISTRUCTÍV, -Ă adj. distrugător. (< fr. destructif) (Sursa: MDN )
DISTRUCTÍV adj. v. distrugător. (Sursa: Sinonime )
Distructiv ≠ constructiv (Sursa: Antonime )
distructív adj. m., pl. distructívi; f. sg. distructívă, pl. distructíve (Sursa: Ortografic )
DISTRUCTÍV ~ă (~i, ~e) Care distruge; distrugător; nimicitor; zdrobitor; ucigător. /<fr. distructif (Sursa: NODEX )
| distructiv adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | distructiv | distructivul | distructivă | distructiva |
| plural | distructivi | distructivii | distructive | distructivele |
| genitiv-dativ | singular | distructiv | distructivului | distructive | distructivei |
| plural | distructivi | distructivilor | distructive | distructivelor |
| vocativ | singular | distructivule | distructivo |
| plural | distructivilor | distructivelor |
