Dex.Ro Mobile
DISTRIBUTÍV, -Ă, distributivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Numeral distributiv = numeral care arată repartizarea obiectelor în grupuri exprimate numeric. Atenție distributivă = atenție care poate fi îndreptată în mai multe direcții în același timp; atenție dispersată. 2. Caracterizat prin distributivitate. – Din fr. distributif, lat. distributivus. (Sursa: DEX '98 )

DISTRIBUTÍV, -Ă adj. Care distribuie. ◊ Numeral distributiv = numeral care indică repartizarea unor obiecte sau a unor ființe; atenție distributivă = atenție care se poate îndrepta în mai multe părți deodată; atenție dispersată; (mat.) operație distributivă = operație care, efectuată separat asupra termenilor dintr-o expresie, dă același rezultat ca și în cazul când ar fi aplicată întregii expresii. [Cf. fr. distributif, lat. distributivus]. (Sursa: DN )

DISTRIBUTÍV, -Ă adj. 1. care exprimă ideea de distribuție. ♦ numeral ~ = numeral care indică repartizarea numerică a obiectelor sau ființelor; atenție ~ă = atenție care se poate îndrepta în mai multe părți deodată; atenție dispersată. 2. (mat.) care prezintă distributivitate. (< fr. distributif, lat. distributivus) (Sursa: MDN )

distributív adj. m., pl. distributívi; f. sg. distributívă, pl. distributíve (Sursa: Ortografic )

DISTRIBUTÍV ~ă (~i, ~e) 1): Numeral ~ numeral care arată gruparea numerică a obiectelor. 2) Care se caracterizează prin distributivitate. /<fr. distributif, lat. distributivus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
distributiv   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular distributiv distributivul distributi distributiva
plural distributivi distributivii distributive distributivele
genitiv-dativ singular distributiv distributivului distributive distributivei
plural distributivi distributivilor distributive distributivelor
vocativ singular distributivule distributivo
plural distributivilor distributivelor