DISTORSIONÁRE, distorsionări, s. f. Acțiunea de a distorsiona. [Pr.: -si-o-] – V. distorsiona. (Sursa: DEX '98 )
DISTORSIONÁ, distorsionéz, vb. I. Intranz. (Despre aparate) A produce distorsiune (1). [Pr.: -si-o-] – De la distorsiune. (Sursa: DEX '98 )
DISTORSIONÁ vb. I. tr. A produce distorsiune; a deforma. [Pron. -si-o-. / < distorsiune]. (Sursa: DN )
DISTORSIONÁ vb. intr. (despre aparate) a produce distorsiune (1). (< distorsi/une/ + -ona) (Sursa: MDN )
distorsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. distorsionéz, 3 sg. și pl. distorsioneáză (Sursa: Ortografic )
| distorsiona verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) distorsiona | distorsionare | distorsionat | distorsionând | singular | plural |
| distorsionează | distorsionați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | distorsionez | (să) distorsionez | distorsionam | distorsionai | distorsionasem |
| a II-a (tu) | distorsionezi | (să) distorsionezi | distorsionai | distorsionași | distorsionaseși |
| a III-a (el, ea) | distorsionează | (să) distorsioneze | distorsiona | distorsionă | distorsionase |
| plural | I (noi) | distorsionăm | (să) distorsionăm | distorsionam | distorsionarăm | distorsionaserăm, distorsionasem* |
| a II-a (voi) | distorsionați | (să) distorsionați | distorsionați | distorsionarăți | distorsionaserăți, distorsionaseți* |
| a III-a (ei, ele) | distorsionează | (să) distorsioneze | distorsionau | distorsionară | distorsionaseră |
* Formă nerecomandată
| distorsionare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | distorsionare | distorsionarea |
| plural | distorsionări | distorsionările |
| genitiv-dativ | singular | distorsionări | distorsionării |
| plural | distorsionări | distorsionărilor |
| vocativ | singular | distorsionare, distorsionareo |
| plural | distorsionărilor |
