Dex distona, distona, definiţie distona, dex.ro Mobile

DISTONÁ, pers. 3 distonează, vb. I. Intranz. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul. ♦ Spec. (Despre sunete muzicale) A suna fals. – Din it. distonare. (Sursa: DEX '98 )

DISTONÁ vb. I. intr. A fi neconcordant, în neconcordanță, în dezacord, a nu se potrivi. [P.i. 3, 6 -nează. / < germ. distonieren]. (Sursa: DN )

DISTONÁ vb. intr. a fi neconcordant, a fi în dezacord, a nu se potrivi. ◊ (despre sunete muzicale) a suna fals. (< it. distonare) (Sursa: MDN )

A DISTONÁ ~éz intranz. 1) A fi în distonanță; a dezacorda; a discorda. 2) (despre sunete) A suna fals. /<it. distonare (Sursa: NODEX )

distona verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) distona	distonare	distonat	distonând	singular	plural
		(a) distona	distonare	distonat	distonând	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	distonează	(să) distoneze	distona	distonă	distonase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	distonează	(să) distoneze	distonau	distonară	distonaseră