Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară DISTINCTÍV, -Ă, distinctivi, -e, adj. Care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic. – Din fr. distinctif. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
DISTINCTÍV, -Ă adj. Care distinge. ♦ Deosebitor, caracteristic. [< fr. distinctif ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
DISTINCTÍV, -Ă adj. care distinge; caracteristic. (< fr. distinctif ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
DISTINCTÍV adj. v. caracteristic . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
distinctív adj. m. (sil. -tinc- ), pl. distinctívi; f. sg. distinctívă , pl. distinctíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
DISTINCTÍV ~ă (~i, ~e) (despre semne, trăsături) Care distinge; caracteristic; tipic; propriu; specific. /<fr. distinctif (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
distinctiv adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular distincti v distincti vul distincti vă distincti va plural distincti vi distincti vii distincti ve distincti vele genitiv-dativ singular distincti v distincti vului distincti ve distincti vei plural distincti vi distincti vilor distincti ve distincti velor vocativ singular distincti vule distincti vo plural distincti vilor distincti velor
