DISRUPTÍV, -Ă adj. (Despre descărcări electrice) Cu scântei, care produce flăcări, strălucește. [Cf. it. disruptivo, fr. disruptif]. (Sursa: DN )
DISRUPTÍV, -Ă adj. (despre descărcări electrice) cu scântei, care produce flăcări, strălucește. (< fr. disruptif) (Sursa: MDN )
disruptív adj. m., pl. disruptívi; f. sg. disruptívă, pl. disruptíve (Sursa: Ortografic )
| disruptiv adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | disruptiv | disruptivul | disruptivă | disruptiva |
| plural | disruptivi | disruptivii | disruptive | disruptivele |
| genitiv-dativ | singular | disruptiv | disruptivului | disruptive | disruptivei |
| plural | disruptivi | disruptivilor | disruptive | disruptivelor |
| vocativ | singular | disruptivule | disruptivo |
| plural | disruptivilor | disruptivelor |
