DISPUTÁRE, disputări, s. f. Faptul de a (se) disputa (2). – V. disputa. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DISPUTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) disputa și rezultatul ei; dispută. [< disputa]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DISPUTÁRE s. desfășurare. (~ unui meci de baraj.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

disputáre s. f., g.-d. art. disputării; pl. disputări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DISPUTÁ, dispút, vb. I. 1. Tranz. (Despre persoane, grupări sau colectivități; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurență, în rivalitate pentru...; a rivaliza. 2. Refl. (Despre întreceri, competiții sportive) A avea loc; a se desfășura. – Din fr. disputer, lat. disputare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DISPUTÁ dispút 1. tranz. (persoane, colectivități etc.) A pune în luptă pentru a căpăta în posesiune. ~ un premiu. 2. intranz. 1) A purta o dispută; a discuta; a conversa. 2) A vorbi în contradictoriu; a discuta. /<fr. disputer, lat. disputare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE DISPUTÁ pers. 3 se dispútă intranz. (despre evenimente, fapte etc.) A avea loc; a se petrece; a se produce. /<fr. disputer, lat. disputare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DISPUTÁ vb. I. tr. 1. A fi în luptă, a lupta pentru ceva, a rivaliza. ♦ intr. A susține o dispută. ♦ refl. (Despre competiții sportive) A avea loc, a se desfășura. 2. A contesta (cuiva) un drept, o situație. [P.i. dispút. / < fr. disputer, it., lat. disputare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DISPUTÁ vb. I. tr. a fi în luptă, a lupta pentru ceva; a rivaliza. II. intr. a susține o dispută; a discuta în contradictoriu. III. refl. (despre competiții sportive) a avea loc, a se desfășura. (< fr. disputer, lat. disputare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DISPUTÁ vb. a se desfășura, a se juca. (Meciul se ~ pe Stadionul Giulești.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

disputá vb., ind. prez. 1 sg. dispút, 3 sg. și pl. dispútă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard