Dex dispus, dispus, definiţie dispus, dex.ro Mobile

(A fi) cu inima ușoară = (a fi) fără griji, bine dispus, cu conștiința împăcată
(A fi) slab de piept = (a fi) debil pulmonar, predispus la tuberculoză, (Și în sintagma boală de piept) Tuberculoză pulmonară
A avea sămânță de vorbă = a avea poftă de vorbă, a fi dispus la flecăreală
A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus
A nu fi în apele lui = a fi abătut sau prost dispus
A nu-i arde (cuiva) de glumă = a fi indispus, supărat, necăjit
A nu-i fi (cuiva) boii acasă = a fi indispus, supărat; a nu avea chef
A nu-i fi (cuiva) toți boii acasă = a fi rău dispus
A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv)
A(-și) da și haina de pe el = a face sau a fi dispus să facă orice sacrificiu (pentru a obține ceea ce dorește)
a fi prost dispus = a fi indispus

DISPÚS, -Ă, dispuși, -se, adj. Aflat într-o situație sau într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; înclinat să... gata să... Expr. A fi (bine) dispus = a) a avea bună dispoziție, a fi vesel, mulțumit; b) a fi ușor amețit de băutură. A fi rău (sau prost) dispus = a fi într-o stare sufletească rea. – V. dispune. (Sursa: DEX '98 )

DISPÚS, -Ă adj. Aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; gata să... ◊ A fi bine dispus = a avea bună dispoziție, a fi vesel; (fig.) a fi ușor amețit de băutură; a fi prost dispus = a fi indispus. [< dispune]. (Sursa: DN )

DISPÚS, -Ă adj. aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru. ♦ a fi bine ~ = a avea bună dispoziție, a fi vesel.; (fig.) a fi ușor amețit de băutură; a fi prost ~ = a fi indispus. (< dispune) (Sursa: MDN )

dispune verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dispune	dispunere	dispus	dispunând	singular	plural
		(a) dispune	dispunere	dispus	dispunând	dispune	dispuneți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dispun	(să) dispun	dispuneam	dispusei	dispusesem
	a II-a (tu)	dispui	(să) dispui	dispuneai	dispuseși	dispuseseși
	a III-a (el, ea)	dispune	(să) dispună, dispuie	dispunea	dispuse	dispusese
plural	I (noi)	dispunem	(să) dispunem	dispuneam	dispuserăm	dispuseserăm, dispusesem*
	a II-a (voi)	dispuneți	(să) dispuneți	dispuneați	dispuserăți	dispuseserăți, dispuseseți*
	a III-a (ei, ele)	dispun	(să) dispună, dispuie	dispuneau	dispuseră	dispuseseră

* Formă nerecomandată

dispus adjectiv		masculin		feminin
dispus adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	dispus	dispusul	dispusă	dispusa
nominativ-acuzativ	plural	dispuși	dispușii	dispuse	dispusele
genitiv-dativ	singular	dispus	dispusului	dispuse	dispusei
genitiv-dativ	plural	dispuși	dispușilor	dispuse	dispuselor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—