DISPREȚUÍ,disprețuiesc, vb. IV. Tranz. A avea sau a manifesta dispreț față de cineva sau de ceva; a trata cu dispreț pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă. [Var.: (înv.) desprețuí vb. IV] – Dispreț + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
DISPREȚUÍvb. IV. tr. A avea dispreț pentru cineva sau pentru ceva, a desconsidera pe cineva. ♦ A nu prețui pe cineva sau ceva. [Cf. it. disprezzare]. (Sursa: DN )
DISPREȚUÍvb. tr. a avea dispreț pentru cineva sau ceva; a desconsidera. (< dispreț) (Sursa: MDN )
DISPREȚUÍ vb. a desconsidera, a nesocoti, (înv.) a defăima, a mepriza, a ocărî. (De ce îl ~?; nu ~ ceea ce ți se oferă.) (Sursa: Sinonime )
disprețuí vb. → prețui (Sursa: Ortografic )
A DISPREȚUÍ ~iésctranz. A trata cu dispreț; a desconsidera. [Sil. -țu-i] /dispreț + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
A disprețui ≠ a aprecia, a prețui, a respecta (Sursa: Antonime )
