DISPLAZÍE s.f. (Med.) Anomalie în dezvoltarea unui țesut, a unui organ etc. [< fr. dysplasie, cf. gr. dys – dificil, plassein – a forma]. (Sursa: DN )
DISPLAZÍE s. f. dezvoltare anormală a unui țesut sau organ, a unei părți a corpului. (< fr. dysplasie) (Sursa: MDN )
displazíe s. f. (sil. -zi-e), art. displazía, g.-d. displazíi, art. displazíei (Sursa: Ortografic )
| displazie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | displazie | displazia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | displazii | displaziei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | displazie, displazio |
| plural | — |
