Dex.Ro Mobile
DISPERSÁRE, dispersări, s. f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; împrăștiere, răspândire. – V. dispersa. (Sursa: DEX '98 )

DISPERSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; timpul și locul în care cineva a fost dispersat. [< dispersa]. (Sursa: DN )

DISPERSÁRE s. v. împrăștiere. (Sursa: Sinonime )

Dispersare ≠ concentrare (Sursa: Antonime )

dispersáre s. f., g.-d. art. dispersării; pl. dispersări (Sursa: Ortografic )

DISPERSÁ, disperséz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) risipi în toate părțile. ♦ (Chim.) A realiza o dispersie sau a fi în stare de dispersie. ♦ Refl. (Fiz.; despre unde) A se descompune într-un spectru de unde cu frecvențe diferite. ♦ Tranz. și refl. (În timp de război) A (se) deplasa în chip organizat (populația, instituțiile etc.) din centrele aglomerate, în regiuni mai ferite. – Din fr. disperser. (Sursa: DEX '98 )

A DISPERSÁ ~éz tranz. A face să se disperseze. /<fr. disperser (Sursa: NODEX )

A SE DISPERSÁ mă ~éz intranz. 1) A se răspândi în diferite direcții sau pe un spațiu mai mare; a se împrăștia; a se risipi. 2) chim. (despre particule de substanțe) A produce o dispersie. 3) chim. (despre substanțe) A fi în dispersie. 4) fiz. (despre unde, radiații) A se descompune într-un spectru de unde cu frecvență diferită sau de radiații monocromatice. 5) (populația sau instituțiile dintr-o localitate mare) A se evacua din centrele aglomerate, care pot fi atacate de inamic, în regiuni mai îndepărtate. 6) (despre persoane) A se ocupa de activități foarte variate. /<fr. disperser (Sursa: NODEX )

DISPERSÁ vb. I. tr., refl. A (se) împrăștia, a (se) răspândi (în toate părțile). ♦ tr. A împrăștia organizat populația, instituțiile etc. în timp de război pentru a nu constitui obiective vizibile. [< fr. disperser]. (Sursa: DN )

DISPERSÁ vb. I. tr., refl. a (se) împrăștia, a (se) răspândi. ◊ (chim.) a realiza o dispersie, a se afla în stare de dispersie. II. tr. a împrăștia organizat populația, instituțiile etc. în timp de război, pentru a nu constitui obiective vizibile. ◊ a dispune unitățile militare pe subunități în raioane la distanțe mari, pentru a reduce posibilitățile inamicului de a le nimici. (< fr. disperser) (Sursa: MDN )

DISPERSÁ vb. v. împrăștia. (Sursa: Sinonime )

A (se) dispersa ≠ a (se) concentra (Sursa: Antonime )

dispersá vb., ind. prez. 1 sg. disperséz, 3 sg. și pl. disperseáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
dispersa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dispersa dispersare dispersat dispersând singular plural
dispersea dispersați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dispersez (să) dispersez dispersam dispersai dispersasem
a II-a (tu) dispersezi (să) dispersezi dispersai dispersași dispersaseși
a III-a (el, ea) dispersea (să) disperseze dispersa dispersă dispersase
plural I (noi) dispersăm (să) dispersăm dispersam dispersarăm dispersaserăm, dispersasem*
a II-a (voi) dispersați (să) dispersați dispersați dispersarăți dispersaserăți, dispersaseți*
a III-a (ei, ele) dispersea (să) disperseze dispersau dispersa dispersaseră
* Formă nerecomandată

dispersare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dispersare dispersarea
plural dispersări dispersările
genitiv-dativ singular dispersări dispersării
plural dispersări dispersărilor
vocativ singular dispersare, dispersareo
plural dispersărilor