Dex dispeptic, dispeptic, definiţie dispeptic, dex.ro Mobile

DISPÉPTIC, -Ă, dispeptici, -ce, adj. Al dispepsiei, privitor la dispepsie. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de dispepsie. – Din fr. dyspeptique. (Sursa: DEX '98 )

DISPÉPTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de dispepsie. [< fr. dyspeptique]. (Sursa: DN )

DISPÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de dispepsie. (< fr. dyspeptique) (Sursa: MDN )

dispéptic adj. m., pl. dispéptici; f. sg. dispéptică, pl. dispéptice (Sursa: Ortografic )

DISPÉPTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de dispepsie; propriu dispepsiei. 3) și substantival Care suferă de dispepsie; bolnav de dispepsie. Pacient ~. /<fr. dispeptique (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări

dispeptic adjectiv		masculin		feminin
dispeptic adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	dispeptic	dispepticul	dispeptică	dispeptica
nominativ-acuzativ	plural	dispeptici	dispepticii	dispeptice	dispepticele
genitiv-dativ	singular	dispeptic	dispepticului	dispeptice	dispepticei
genitiv-dativ	plural	dispeptici	dispepticilor	dispeptice	dispepticelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—