Dex.Ro Mobile
DISPENSÁRE, dispensări, s. f. Acțiunea de a (se) dispensa. – V. dispensa. (Sursa: DEX '98 )

DISPENSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dispensa. [< dispensa]. (Sursa: DN )

dispensáre s. f., g.-d. art. dispensării; pl. dispensări (Sursa: Ortografic )

DISPENSÁ, dispenséz, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare. (Sursa: DEX '98 )

DISPENSAR, dispensare, s. n. Unitate medico-sanitară care asigură asistența populației dintr-o anumită zonă teritorială, de obicei fără spitalizare. – Din fr. dispensaire. (Sursa: DEX '98 )

A DISPENSÁ ~éz tranz. (persoane) A face să fie liber; a elibera. /<fr. dispenser, lat. dispensare (Sursa: NODEX )

A SE DISPENSÁ mă ~éz intranz. A înceta de a mai fi dornic. ~ de comodități. /<fr. dispenser, lat. dispensare (Sursa: NODEX )

DISPENSÁR ~e n. med. Așezământ medico-sanitar, unde se acordă asistența medicală ambulatorie și consultații. /<fr. dispensaire (Sursa: NODEX )

DISPENSÁ vb. I. 1. refl. A se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... 2. tr. A scuti (pe cineva) de o însărcinare, de o obligație etc. [< fr. dispenser, it., lat. dispensare]. (Sursa: DN )

DISPENSÁR s.n. Instituție sanitară unde se dau consultații medicale gratuite. ♦ Local unde este instalată o astfel de instituție. / < fr. dispensaire]. (Sursa: DN )

DISPENSÁ vb. I. refl. a se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... II. tr. a scuti de o îndatorire, de o obligație etc. (< fr. dispenser, lat. dispensare) (Sursa: MDN )

DISPENSÁR s. n. instituție sanitară unde se dau consultații medicale gratuite. (< fr. dispensaire) (Sursa: MDN )

DISPENSÁ vb. 1. a se lipsi, a renunța. (S-a ~ de serviciile lui.) 2. v. scuti. (Sursa: Sinonime )

dispensá vb., ind. prez. 1 sg. dispenséz, 3 sg. și pl. dispenseáză (Sursa: Ortografic )

dispensár s. n., pl. dispensáre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
dispensa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dispensa dispensare dispensat dispensând singular plural
dispensea dispensați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dispensez (să) dispensez dispensam dispensai dispensasem
a II-a (tu) dispensezi (să) dispensezi dispensai dispensași dispensaseși
a III-a (el, ea) dispensea (să) dispenseze dispensa dispensă dispensase
plural I (noi) dispensăm (să) dispensăm dispensam dispensarăm dispensaserăm, dispensasem*
a II-a (voi) dispensați (să) dispensați dispensați dispensarăți dispensaserăți, dispensaseți*
a III-a (ei, ele) dispensea (să) dispenseze dispensau dispensa dispensaseră
* Formă nerecomandată

dispensar   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dispensar dispensarul
plural dispensare dispensarele
genitiv-dativ singular dispensar dispensarului
plural dispensare dispensarelor
vocativ singular
plural

dispensare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dispensare dispensarea
plural dispensări dispensările
genitiv-dativ singular dispensări dispensării
plural dispensări dispensărilor
vocativ singular dispensare, dispensareo
plural dispensărilor